Tabla Scris Creta de la 32 ron

Ecosistemul invizibil

Postat de admin 10/06/2015 0 Comentarii

 

Sub pământ

Ecosistemul invizibil

 

 

Fertilitatea solului depinde de mai mulți factori: vârsta solului, materialul-machetă, conținutul organic, climatul și de oameni.

 

Durează secole – mai probabil milioane de ani – să creezi sol. Atât timp este nevoie pentru roca de suprafață să fie erodată pentru a produce o adâncime de câțiva metri. Doar jumătate din ceea ce numim sol este alcătuită de particule minerale, cum ar fi nisip și argilă. Aproximativ 20% este apă și un alt procentaj de 20% este aer. Partea rămasă, 5-10% este consituită din rădăcini ale plantelor și materie organică, organisme vii și humus.

 

Componentele organice și anorganice ale solului

 

Materia organică din sol oferă suprafeței o culoare închisă, maronie sau chiar negricioasă. Solul este plin de viață, mai mult decât râme, păduchi, paianjeni, acarieni și altele, un pumn de pământ conține mai multe microorganisme – bacterii, fungi – decât totalul oamenilor ce trăiesc pe Pământ. Aceste organisme descompun reziduuri de plante, le transformă în humus și le distribuie la suprafața solului, oferindu-i proprietatea de fertilizare.

 

Humusul înmagazinează substanțe nutritive și apă și îi oferă solului o structură stabilă, cu mulți pori. De asemenea, conține dioxid de carbon, un gaz cu efect de seră. Această proprietate îi oferă solului funcția de stocare a unuia dintre cel mai mare depozit de carbon în ecosistem. Materia organică din sol conține 1,500 bilioane de tone de carbon, la nivel global – cantitate de trei ori mai mare decât în restul biomasei de deasupra solului ce include arborii, arbuștii și ierburile.

 

Solul este asemenea brânzei; porii lui sunt la fel de importanți ca și masa. Porii, golurile dintre materialul solid și particulele organice, au rolul de a asigura o aerisire, permițând rădăcinilor și organismelor solului să respire. Pe lângă aer, porii pot conține apă. Un metru cub de sol poate conține aproape 200 de litri de apă, furnizând astfel lichid plantelor, chiar dacă nu a plouat de mult timp. Volumul porilor din sol depinde de mărimea particulelor din sol, prezența rădăcinilor și activitatea organismelor lui.

 

Râmele sunt deosebit de importante; unele dintre ele își construiesc vizuina vertical în sol, permițând astfel apei să se scurgă repede în sol în timpul unei ploi abundente. Subsolul conține mai puțin humus și mai puține organisme vii decât suprafața solului. Este mai deschis la culoare, de multe ori este galben-ocru spre roșu, datorită existenței unor compuși de fier. Un subsol adânc ce permite rădăcinilor să îl penetreze și să extragă apă, chiar dacă suprafața solului este uscată, este foarte important pentru funcția de fertilitate a solului.

Beneficiile râmelor pentru sol

 

Locația oferă de asemenea informații importante asupra timpului de care a avut nevoie solul pentru a se forma. În Europa Centrală, în timpul Erei Glaciare, avansarea și retragerea ghețarilor au răzuit solul și au depozitat sedimente noi. Solurile brune, tipice regiunii, au doar 10,000 de ani și sunt foarte tinere și puțin erodate în comparație cu alte soluri. Acestea conțin minerale ce eliberează încet nutrienți cum ar fi fosfor și potasiu în sol. Solurile roșii, tipice zonei tropicale, pe de altă parte,  au fost supuse unor milioane de ani de erodări; multe dintre materiile originare au fost deja dizolvate sau transformate. O mare parte din fosforul ce a fost mobilizat este acum absorbit de fier și oxizi de aluminiu și este astfel indisponibil pentru plante.

 

Proprietățile solului depind în mare măsură de materia de bază. O piatră care este bogată în cuarț va fi găsită într-un sol nisipos  care este bine aerat, dar stochează puțină apă și nutrienți. Dacă piatra-mamă este bogată în feldspat, particulele rezultante vor forma un sol dur, bogat în argilă. Acest tip de sol pote stoca mai multe elemente nutritive și apă, dar este slab aerat. Solurile de acest tip au nevoie de atât de multă apă, încât rădăcinile plantelor nu absorb necesarul lor. Cele mai multe soluri nu sunt reprezentate nici de cele nisipoase, nici de cele bogate în argilă. În schimb, ele conțin particule medii numite nămol. Nămolul combină proprietățile celor două tipuri de sol: aerare bună, împreună cu abilitatea de a stoca multă apă și multe elemente nutritive.

 

Solurile care sunt deosebit de fertile sunt bune pentru creșterea culturilor, în timp ce solurile mai puțin fertile sunt mai potrivite pentru pajiști, pășuni și păduri. Din motive ecologice, chiar și cele mai mai puțin fertile soluri pot fi valoroase. Solurile mai mlăștinoase sunt prea umede pentru agricultura intensivă, dar stochează cantități mari de carbon. Dacă un sol este cultivat prea intens sau este folosit într-un mod nepotrivit, funcția lui întră în declin și începe să se degradeze. Un procent estimativ de 20-25% din soluri sunt deja afectate și alte 5-10 milioane de hectare – aproximativ mărimea Austriei (8,4 milioane de hectare) – se degradează în fiecare an. Terenul arabil este afectat, dar cultivarea nu deteriorează în mod obligatoriu solul: solurile inundabile ale Tigrului și Eufratului, precum și zonele muntoase din Noua Guinee au încă soluri fertile, în ciuda faptului că sunt cultivate de 7,000 de ani. 

Ai ceva de spus?